CANTEC SOPTIT - Poesis

1.Odată am ucis o vrabie
Am tras cu praştia-n ea şi-am lovit-o
Pe urmă o zi şi-o noapte întreagă
Am tot plâns-o şi am tot jelit-o.

Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
În mână ţineam o bucată de pâine
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plângi
Ce-ai omorât, omorât rămâne.

2.Mai târziu am crescut flăcăiandru
M-am îndrăgostit nebuneşte de-o fată
Nu ştiu de ce într-o zi a murit
Şi-n altă zi a fost îngropată.

De mult nu mai trag cu praştia-n vrăbii
De mult nu mai merg la nici o îngropare
Soarele apune după nişte mări
Şi răsare-n flăcări din mare.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate